Pentru multi utilizatori diferenta dintre SSD și HDD nu conteaza – in definitiv, cat timp computerul merge bine si nu au nevoie de service laptop, nu este nevoie sa cunoasca in amanunt cum anume functioneaza componentele. Cu toate acestea, pentru cei care doresc tehnologie de ultima ora in sistemele lor informatice, si au timpul si curiozitatea necesare, intelegerea diferentelor intre cele doua dispozitive este utila. Astfel puteti beneficia de avantajele oferite de fiecare dintre ele si sa le utilizati pe deplin durata de viata.
Sa vedem in primul rand ce inseamna cele doua tehnologii. SSD (Solid State Drive) si HDD (Hard Disk Drive) sunt tehnologii de stocare a datelor. Se mai numesc si dispozitive de stocare nevolatile. Memoriile nevolatile sunt esentiale pentru sistemele de calcul, deoarece acestea sunt folosite pentru a stoca date (muzica, filme, imagini, documente sau aplicatii, toate sub forma de fisiere) care raman stocate chiar daca sistemul informatic este repornit sau inchis. Fisierele pot fi astfel accesate, modificate sau sterse oricand. Memoria interna a telefonului sau cardul de memorie externa sunt tot memorii nevolatile.
Timp de peste doua decenii, unitatile HDD, fie ele pe interfata IDEE sau SATA, au dominat piata dispozitivelor de stocare, neavand rival in materie de fiabilitate, pret si capacitate.
HDD-urile folosesc acelasi principiu de inregistrare ca si casetele sau benzile magnetice, inregistrarea magnetica. Datele sunt stocate magnetic pe discuri (platane) in rotatie, cu ajutorul unor capete de citire/scriere.
Pe de altă parte, solid-state drive sunt jucători noi pe piața mediilor de stocare. SSD-ul este o aparitie noua pe piata, considerat mai rapid fata de HDD. Aparut ca dispozitiv pentru sistemele desktop, SSD-ul si-a facut intrarea si in lumea laptopurilor initial pe interfata MSATA.
Spre deosebire de HDD-ul clasic cu platane, SSD-urile nu utilizeaza inregistrarea magnetica ci componente electronice pentru a stoca date.
De regula astfel de componente sunt utilizate pentru a crea RAM (Random Acces Memory), memoria volatila. Se poate spune ca SSD-urile sunt compuse din module RAM volatile convertite in memorii nevolatile (permanente).
SSD actuale folosesc diferite tehnologii de stocare: DRAM (Dynamic Random Access Memory) utilizata si de memoria RAM din calculatoare, sau NVRAM (Non-Volatile RAM) adesea mentionata ca memorie flash. Constructiv vorbind, memoriile NAND flash sunt cele mai folosite in SSD-uri moderne, ca si in stick-uri usb sau smartphone-uri.
SSD-urile si HDD-urile clasice cu platane satisfac in aceeasi masura necesitatile de stocare ale utilizatorului obisnuit. Ambele sunt capabile de un timp de bootare decent, ambele pot stoca date la nivel de TB. Dar daca utilizatorul are anumite cerinte cu privire la sistemul sau? Care sunt acele cerinte pe care ambele le pot indeplini si care nu?
Din pacate, daca bugetul este limitat,un HDD este inca solutia cea mai buna. Pentru moment un SSD este mai scump decat echivalentul sau HDD. Pentru aceeasi capacitate, un SSD este de doua ori mai scump. Unul dintre principalele motive pentru care SSD-urile sunt mai scumpe este faptul ca producția de SSD nu este inca pe deplin matura. Desi tehnologia este in principiu stabila, inca mai are unele defecte care necesita cercetare, dezvoltare și imbunatatire. Productia de SSD-uri fiind in schimbare rapida, rezulta cheltuieli de productie ridicate.
Pe de alta parte, performanta influenteaza si ea pretul. SSD-ul poate fi de doua ori mai scump, dar si de doua sau chiar de 3 ori mai rapid decat un HDD.
Aici se vede cea mai mare diferenta. SSD-urile obisnuite au o viteza de 250 MB/s, cele mai scumpe ajung la 550 MB/s sau chiar peste. Copierea unui film de calitate Blu-ray de la un SSD la altul poate dura 8-15 secunde.
HDD-urile ajung la viteze de 50-120 MB/s, ceea ce inseamna transferul unui film la calitate Blu-ray in 25-60 sec. Evident, diferenta este enorma.
Cand vine vorba de viteza de incarcare a sistemului de operare, un sistem instalat pe un SSD booteaza in 10-15 sec, unul instalat pe HDD in 30-40 sec. In parte diferentele sunt date si de timpul de pornire al HDD-ului (ajungerea discurilor la turatie, aducerea capetelor de citire pe pozitie etc).
De ce este importanta viteza de citire/scriere? Aceasta afecteaza viteza de bootare a sistemului, viteza de deschidere si functionare a programelor, rapiditatea in lucrul sistemului cu memoria virtuala.
La aceasta categorie HDD-urile sunt inca in avantaj, majoritatea avand capacitati de sute de GB, sau peste, de ordinul TB. Comparativ, SSD-urile curente au capacitati in jurul a 60-250 GB. Exista SSD-uri cu capacitati de 1-4 TB, insa dificil de gasit si la preturi prohibitive pentru utilizatorul obisnuit.
Un alt aspect la care SSD-ul este superior. Din cauza limitarilor de natura hardware, un HDD plin cu fisiere pana la punctul la care acesta mai are doar cativa GB liberi sau mai putin va suferi o degradare a performantei. Acest fenomen este atribuit faptului ca sistemul de fisiere din HDD-uri se fragmenteaza in timp. Astfel un fisier nu este scris dintr-o bucata pe disc, ci impartit in fragmente scrise in diverse zone, in functie de spatiul disponibil in acel moment pe disc. La accesarea fisierului respectiv bratul de citire/scriere trebuie sa se miste de colo-colo pentru a citi toate fragmentele. Miscarile fizice suplimentare se adauga la timpul de citire/scriere al unitatii. Exista aplicatii care mai atenueaza problema realizand defragmentarea periodica a fisierelor de pe hard disk, insa solutia este temporara.
Intr-un SSD fragmentarea fisierelor nu este o problema. Chiar si impartite in bucati ele sunt accesate cu aceeasi viteza, neexistand componente mecanice care sa trebuiasca puse in miscare.
Ca orice dispozitive electronice, SSD-urile si HDD-urile se vor defecta intr-o zi – problema este cand? S-ar putea crede ca din cauza componentelor mecanice in miscare HDD-ul sa fie automat dezavantajat la aceasta categorie. Din pacate si SSD-urile se pot defecta destul de rapid in cazul utilizarii frecvente.
Spre deosebire de HDD, SDD-urile au un numar limitat de “scrieri”. Aceasta inseamna ca locatiile de memorie se pot defecta dupa ce au fost scrise de un anumit numar de ori. In momentul in care limita de accesari a unei locatii (prestabilita de producator) este atinsa, locatia este marcata ca defecta, inaccesibila si scazuta din capacitatea totala a SSD-ului.
Potrivit unor teste de laborator SSD-urile cu o capacitate de 250 GB rezista la 800 TB – 2.5PB (2500 TB) de date rescrise pe ele non-stop timp de un an si jumatate. La un calcul simplu se poate deduce ca fiecare locatie de memorie intr-un astfel de SSD poate rezista la 3200-10.000 de rescrieri. La un volum generat de date de 1.45 – 4.5 TB pe zi un SSD va dura doar un an si jumatate.
HDD-urile nu se defecteaza din cauza accesarii si rescrierii masive de date, ci mai des din cauza defectelor de fabricatie, a daunelor fizice, socuri mecanice sau defectiuni intamplatoare (socuri de tensiune, contact cu lichide). Un HDD utilizat regulat are o durata de viata de 4-5 ani.
Acest site utilizează cookie-uri pentru a vă îmbunătăți experiența. Va invitam sa consultați Politica de confidențialitate
The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.